Kinetoterapia pentru vârsta a 3-a

Terapia prin mișcare este absolut necesară vârstei a III-a; persoanele ajunse la această vârstă au posibilitatea printr-un antrenament corespunzător să–și mărească capacitatea de efort, să beneficieze de o ameliorare a motricității și de ce nu să se bucure de o “stare generală de bine”.

Pe lângă gimnastică obișnuită “de acasă”, combinată cu episoadele de mers pe jos, este o condiție “sine qua non” că de cel puțîn 3 ori pe săptămâna persoanele de vârstă a 3-a să facă ședințe de kinetoterapie.

La început, în cadrul ședințelor de kinetoterapie se vor efectua exerciții libere în vederea restabilirii mobilității articulare, urmând că după o perioada să se înceapă cu programe de exerciții destinate, după caz, membrelor inferioare/superioare, coloanei vertebrale pe zone, gât și cap.

Pentru a avea efect terapeutic, nivelul exercițiilor fizice incluse în programul de kinetoterapie trebuie să depășească nivelul de efort aferent activităților zilnice;  este totuși important că intensitatea efortului să fie ponderată, mai ales că la această vârstă riscul unui accident cardiovascular este destul de ridicat.

Beneficiile kinetoterapiei sunt nenumărate:
1. foarte importantă este încetinirea pierderii masei osoase și implicit reducerea gradului de osteoporoză;
2. corectarea poziției verticale a corpului;
3. îmbunătățirea vizibilă a mobilității articulare, mai ales după o convalescență îndelungată sau a unui mod de viață sedentar;
4. îmbunătățirea metabolismului și a fluxului sangvin, precum și a frecvenței respiratorii.

Procesul de îmbătrânire este un proces de schimbare a organismului,  care se petrece de-a lungul vieții, atât în plan funcțional, cât și în plan psihologic; depinde de fiecare om în parte, atât din punct de vedere al mentalității, cât și al “bagajului” genetic, de felul în care “îmbătrânește”, dar pe lângă toate acestea, practicarea kinetoterapiei are cu siguranță o contribuție covârșitoare la așa numită “tinerețea fără bătrânețe”.